deyush.

   Se pare că în ultima perioadă am idei să scriu mai multe despre mine, acele articole din categoria cunoaște-mă mai bine.  Astăzi voi vorbi despre... relația perfectă  pentru mine. Bineînțeles, nu există perfecțiune, dar anumite lucruri, anumite gesturi, fac diferența.     Relația cu mine va fi dificilă, nimic nu va fi lapte și miere, nu voi fi iubi-n sus, iubi-n jos , de fapt, nici nu îl voi alinta iubi , vor fi nenumărate teste prin care să îmi dau seama dacă persoana respectivă merită sau nu, dacă îmi merită iubirea și timpul. Vor fi certuri, vor fi spuse cuvinte pe care mai târziu le voi regreta, dar dacă va sta lângă mine în tot acest timp, va primi din partea mea devotament și dedicație 110%! Nu sunt rea, sunt doar precaută în ceea ce privește acest aspect, nu mai vreau să sufăr din cauza unuia care-și bate joc. Am iubit și am pierdut... totul. De ce să mai risc?     Iubirea m-a adus în stadiul în care sunt acum. Eram puternică, însă ea m-a făcut din nou slabă, m-a făcut

... sau care mă relaxează *mrrrrrrrrr* 1. Mașina + muzică = relaxare totală. Cred că cel mai repede mă relaxez atunci când conduc și am muzica la maxim. Și sunt singură. Fără părinți. Doar eu și gândurile mele. Atunci e perfect. Ador să conduc și să am grijă de mașina mea, mai ales dupa două-trei-patru săptămâni în care o las pe mâna lui tata și el o lasă în voia sorții. 2. Cărțile. De Black Friday, eu nu mi-am cumpărat telefoane, tablete sau laptopuri, ci niște cărți. Vreo opt la număr. 50 lei. Foarte ieftin. Bine, trei sunt de germană, dar restul sunt cărți pe... diferite teme, cărți care m-au atras ca și subiecte pe care le abordează.    3. Îmi place să lenevesc , aș lenevi toată viața, dacă aș putea. Tind să cred că m-am născut obosită, oricât de mult aș dormi, tot mă simt obosită. De fapt, să fim serioși acum... tuturor ne place să stăm în pat toată ziua, să vină cineva să ne aducă de mâncare, să avem sticla cu apă lângă noi, să nu facem nimic.    4. Îmi place

    Stau, savurez un 3in1 şi mă gândesc să scriu o altă postare despre iubire, că tot nu am mai făcut-o de mult. Vreau ca pe viitor, când intru şă îmi citesc vechiile postări, să văd cum a evoluat percepţia mea asupra iubirii. Discutând acum câteva zile cu cineva, a reuşit să mă convingă să mai scriu ceva pe blog şi îi mulţumesc. :3 M-a îndemnat să las formalităţile şi dorinţa mea de a face totul perfect şi să scriu tot ce simt ... şi aşa cred că voi face în postarea de astăzi. Disney channel on (da, încă mă uit la desene) ... and let's do it !     Am scris în trecut, când eram la pământ în domeniul sentimentelor. În prezent ... totul se schimbă. Sunt fericită şi vreau ca atunci când voi reciti acest articol, să retrăiesc momentele şi să zâmbesc.  * We, we don't have to worry 'bout nothing !*     La începutul anului nu aveam o părere prea bună despre iubire, începusem să nu mai cred în ea, începusem să îmi pierd speranţa că îmi va fi vreodată bine în acest do

  În articolul de azi m-am gândit să abordez o temă destul de complexă şi ... delicată : gelozia.Unii consideră că nu trebuie să existe acest sentiment într-o relaţie, alţii spun că da. Mă uitam aseară la o emisiune la TV în care era vorba despre o femeie care îşi suspecta bărbatul că o înşală, deşi el nu avea gânduri d-astea. Respectiva femeie a făcut o obsesie din asta şi i s-a întipărit în minte că soţul chiar o înşela.     Gelozia este bună, dar doar într-o mică măsură. După mine, într-o relaţie trebuie să existe un pic de gelozie. Mi se pare drăguţ atunci când un băiat este gelos, prin asta îmi arată că îi pasă de mine. Nu văd nimic rău în a fi gelos ... până la un anumit punct. Obsesia - bună sau rea?     Este o linie destul de subţire între a fi gelos şi a fi posesiv , a deveni obsedat de persoana de lângă de tine. Gelozia ajută la consolidarea relaţiei de cuplu, pe când obsesia nu . Atunci când treci de acea linie, cu greu mai poţi reveni "cu picioarele

Încerc să scriu pe blog. Habar n-am ce, dar încerc. Aberez. Scriu orice îmi trece prin minte. Vreau să treacă timpul mai repede şi altceva mai bun de făcut nu am. Ba aş avea ... ar trebui să fac curat prin apartament, dar nu. Mai bine stau în pat şi mă uit la Phineas şi Ferb şi mă plictisesc. Am o stare de plictiseală atât de gravă, încât am început să mă enervez singură cu tot ceea ce fac. Ştiu, nu prea are logică, dar mnah ... Okay, poate ar trebui să abordez un subiect. Hmm ... Vorbesc iar despre mine (cât de egoist a putut să sune asta ). Bun, să începem. Ţin să îi mulţumesc unui ... vechi prieten pentru mesajul pe care mi l-a trimis, mesaj care mi-a pus rotiţele creieraşului meu în mişcare. Bine ... după mesajul cu pricina, se pare că nu mai vrea să vorbească cu mine. :))  *scroll un pic pe Tumblr, Facebook şi Twitter* Oamenii se schimbă...  În primul rând, cred că nu am mai vorbit cu el de vreo jumătate de an, iar eu în jumătate de an m-am schimbat foarte mult. De

"D-aia!" Multă lume mă tot întreabă de ce nu pot trece odată peste despărțire. Multă lume vede din afară că "sufăr" după cineva și TOȚI îmi dau "sfatul general" : "Încearcă sa treci mai departe". You don't say ! Să știi că nu încerc să fac asta de două luni încoa'. Să știi că nu încerc să nu mă mai gândesc la el zi de zi. Să știi că îmi place situația în care sunt maxim. Dacă nu iubeam persoana respectivă, a doua zi după ce ne despărțeam mă durea undeva de ea, mi-ar fi fost foarte ușor să o uit, să nu mă mai gândesc la ea în fiecare zi. Dar atunci când iubești, aceste lucruri sunt mai greu de realizat. Sincer, m-am cam săturat de toți care îmi dau sfaturi și îmi tot spun să trec peste, să nu mai sufăr, sa nu mă mai gândesc etc. . De-ar fi așa de ușor, aș face-o cu cea mai mare plăcere, mai ales că examenul de bacalaureat se apropie cu pași repezi, iar eu nu am nici forța, nici cheful necesar pentru a mă apuca de învățat. Și totuși

Oare de ce după o relație oamenii spun mai tot timpul "Bravo, frate, ești liber în sfârșit !" / "Libertate !!" . De ce a fi într-o relație este considerat ca și cum nu mai poți face nimic, ca și cum ai fi încătușat, ca și cum nu ai mai avea libertate ? NU, frate, NU E DELOC AȘA ! E adevărat că trebuie să te limitezi în anumite privințe, însă de la lucrul ăsta și până la a nu mai avea libertate e cale lungă. De exemplu, dacă vrei să ai o relație de durată, nu mai ieși în fiecare zi cu prietenii, ci mai aloci ceva timp și pentru iubită. Asta dacă vrei să țină relația aia, dacă vrei doar o aventură, dă-o dracu', neglijeaz-o ! Insă nu-i da mari speranțe ... Pe mine, una, mă cam deranjează persoanele astea care consideră că relația cu altă persoană este echivalentă cu privarea de libertate. Eu aș găsi soluție la problema asta următoarea chestie : într-o vineri ieși cu amicii, în alta stai cu ea. Din punctul meu de vedere, ceea ce văd la alții că presupun, lips

Totul e mai frumos la început... El se zbate să îți capteze interesul, să te cucerească. Tu decizi să îi acorzi o șansă. Sunteți împreună acum, chiar dacă știi că a avut un trecut cam ... "glorios". Ai parte de toată atenția lui, îți oferă mici cadouri, atenții. Nu uită aniversările voastre, ba mai mult, în fiecare lună te face să te simți precum o prințesă. GATA! Te-a cucerit. Ești a lui acum, te-au înnebunit gesturile lui, te-ai îndrăgostit, începi să prinzi încredere în el. Totul e numai lapte și miere pentru tine . Dar lunile trec ... Începi să te simți din ce în ce mai neglijată, petreci din ce în ce mai mult timp singură, așteptând un semn de viață de la el. Adio atenție din partea lui. Dacă înaintea putea să stea toată ziua prin mesaje cu tine, acum te simți de parcă ai vorbi singură, iți trimite mesaje din 2 în 2 ore. Evident, are și o scuză (sau mai multe) : "Nu am auzit telefonul." sau "Dar tu crezi că eu stau ca tine toată ziua c