deyush.

    Iubire? Nu, mulțumesc . Iubirea m-a secat de toate puterile, m-a distrus, m-a făcut să mă înjosesc în fața celui pe care îl iubesc, m-a doborât! Uneori stau și mă gândesc că probabil mi-ar fi fost mai ușor dacă aș fi fost o pițipoancă, materialistă, o fată care să nu investească sentimente și căreia să nu îi pese dacă s-a despărțit de iubit. Dar eu nu pot fi așa nici dacă aș vrea. Și nu știu ce e mai rău: să fii materialistă într-o lume în care toți își bat joc de tine sau să fii sinceră, să iubești și să suferi?!     Trăim într-o lume în care nici de iubire nu mai poți fi sigur, persoana de lângă tine se joacă cu bunăvoința ta, cu inima ta, fără ca tu măcar să îți dai seama. Falsitatea în relație vine și din partea bărbaților  băieților, nu doar din partea femeilor  fetelor. Ce găsiți așa satisfacție în a vă bate joc de cineva? Cu ce vă ajută bătaia asta de joc? Vă hrănește egoul masculin, sau ce?! Nu vă înțeleg logica asta de toată jena și nu am crezut vreodată că voi da pest

- Gata, mă, GATA! Ce tot ai?  - Știi prea bine ce am... - Tocmai, că știu. E de ajuns, GATA! Nu te-ai săturat să tot suferi după el!? Atâtea nopți pierdute, atâtea lacrimi vărsate... pentru cine!? Lui oricum nu îi pasă, nu vezi? El mai mult rău îți face, te calcă în picioare, știe că ești vulnerabilă și folosește cuvintele împotriva ta! Nu îi pasă, înțelege odată! Dacă îi păsa și dacă te iubea, așa cum zicea el, nu te rănea în halul ăsta. Lacrimi? Nu mai crede în ele, ți-a spus cineva asta, ascult-o! Dacă lacrimile tale sunt reale, asta nu înseamnă că și ale altora sunt la fel. Oricine poate plânge, nu te mai lăsa fraierită de niște lacrimi. Nu te mai gândi la el, uită-l, nu merită să îți pierzi timpul cu oameni ca el. Fii puternică, așa cum ai fost mereu, fii rece, nu-i mai lăsă să îți intre în inimă, folosește-i, așa cum te-au folosit și ei pe tine! - Dar știi că nu sunt așa... Știi că nu îmi pot bate joc de nimeni... Știi că eu iert... știi că eu cred în a doua șansă...

    Al patrulea articol pe care îl încep. AL PATRULEA! Având în vedere stările pe care le am în ultimul timp, nimic nu mai pot reuși să duc la bun sfârșit. Presimt că nici ceea ce îmi propun astăzi să fac, nu voi termina...     Mulți dintre cei care au schimbat două-trei cuvinte cu mine, probabil și-au dat seama că nu suport deloc manelele și tot ce ține de acest domeniu. Zilele trecute am avut ocazia să asist la o conversație între o vecină si o tipă de vârsta mea, 19 ani ( încă mai am 19 ! ). Haideți să o numim B. Vecina mea a fost de 8 martie în Koshin, un club din Ploiești. Voi încerca să reproduc conversația: B: Și cum a fost? Vecina: Mă, ce pot spune, a fost foarte okay, dar nu a fost cine știe ce muzică, au fost melodii pe care să poți să dansezi. B: Ah... Mie nu îmi place în Koshin că nu pune manele. V: Da, au pus melodii pe care le auzi mereu la radio. B: Da, nu prea mă duc pe acolo că nu pune manele și nu am ce face.      Măăăăă, copii, măăă, dacă vreți

Draga mea fostă iubire , Nu am de gând să vorbesc sau să scriu urât despre tine. La timpul potrivit, mi-ai făcut zilele mai frumoase, m-ai făcut fericită, chiar dacă totul a fost o iluzie și o minciună. Chiar dacă asta doare cel mai tare, pe lângă tot ce ai făcut. Bineînțeles, nu voi fi ipocrită, nu voi arunca toată vina asupra ta. Dacă am învățat ceva în toți acești ani, este faptul că într-o relație sunt doi oameni, două suflete, greșelile le fac ambele părți. Sunt destul de matură încât să recunosc atunci când mă abat de la propriile principii, ceea ce am și făcut. Am greșit că nu am avut curajul să îți spun ceea ce trebuia să îți spun la momentul potrivit și astfel, tu ai crezut că toată relația și toate sentimentele mele investite au fost... doar cuvinte.  Nu mai am niciun interes în a te vrea înapoi, vreau doar să te lămuresc cu toată situația asta. Probabil că voi primi multe mustrări  după ce voi posta articolul, dar chiar nu îmi pasă, am nevoie să mă descarc, asta voi face.

    Cică de mâine încep cei de-a doișpea să dea primele simulări. Ăștia de a unșpea nu dau? Parcă așa am auzit, că de acum se dau simulări din clasa a unșpea, să se obișnuiască elevu' cu stresul bacului, că ce dracu', e cel mai greu examen ever.     Atât stres ce e pe Facebook, ferească! PANICĂ, PANICĂ, PANICĂ! Pe bune? Fiți serioși. Vă agitați degeaba atât de tare, dar cu toții știm că... nu ați învățat nimic pentru testele astea (pentru că sunt niște teste, până la urmă, nu vă afectează cu nimic). Sunt niște simulări, simulează examenul, nici eu nu învățasem pentru ele anul trecut, nu m-am stresat. Pentru bac am învățat în ultima lună, dacă nu mă înșel. Din fericire pentru mine, eu prind foarte repede, învăț destul de ușor. La prima serie de simulări m-am dus doar ca să îmi verific cunoștințele, ceea ce vă recomand și vouă. Lăsați stresul să vă ajute, dar nu acum, ci peste câteva luni. Dacă vrei să iei bacul, înveți, dacă nu... te duci ca prostul acolo și te uiți pe subi