deyush.

     Nu mi-a plăcut niciodată normalitatea, nu mi-a plăcut niciodată să fiu normală, nu mi-a placut niciodată să mă "potrivesc" în societate. Urăsc spiritul de turmă pe care majoritatea oamenilor din ţară văd că il  practică .  Viaţa mea... întreaga mea viaţă a fost diferită. Încă de mică am fost învăţată cu  greul,  mereu am muncit pentru ceea ce mi-am dorit. În fine, nu asta e important. Sunt diferită pentru simplul fapt că nu sunt de acord cu majoritatea, pentru simplul fapt că am păreri diferite, pentru că sunt împotriva prostiei, a inculturii şi a falsităţii. Incultura Urăsc oamenii proşti din tot sufletul. Mai rău decât sa fii prost e să fii prost şi cocalar. Da, urăsc cocalarii, prinţesele şi manelele. Manelele înseamnă incultură. De ce ai vrea să fii prins în mediocritate toată viaţa ? De ce ai vrea să îl asculţi pe unu cum cântă despre averea pe care o are (sau nu), despre femeile pe care le are (sau nu), despre  valoarea  pe care crede că o are ?! Şi mai

       Hello guys ! Tocmai ce m-am întors de la școală și  vreau să scriu încă un articol până să plec la pregătire.         Stăteam pe Facebook și găsesc o poză care caracterizează sistemul de învățământ românesc foarte clar :       Lucrul acesta se întâmplă încă din școala primară, când, de exemplu, la orele de desen, învățătoarea îți dă o temă să o  faci, un desen pe o anumită temă. Tu îți faci tema folosindu-ți imaginația, realizezi desenul cum crezi tu că este corect, cum crezi tu că este cel mai bine. A doua zi la școală, profesoara îți spune că nu l-ai făcut bine și începe să ți-l retușeze sau îți pune notă mică. De ce? De ce profesorii vor să ne limiteze imaginația și vor să ne facă pe toți la fel ? Ăsta este un exemplu destul de simplu, zic eu. Treaba e mai ... gravă când suntem la liceu, când ne chinuim să învățăm pentru BAC 5 mii de comentarii degeaba. Eu nu înțeleg rostul acestui învățat mecanic ? La ce ne ajută? Da, cultură generală, însă după BAC ce vom face cu

Ce e fericirea ? Tu ești fericit / ă ?  Ce este, de fapt, fericirea? Cică DEX-ul o definește ca fiind 'stare de mulțumire sufletească intensă și deplină'. Oare așa e? De câte ori ți-ai pus întrebarea dacă ești fericit? De câte ori ai fost cu adevărat fericirit? Tu când ești fericit? Întrebările astea mă macină de ceva zile încoa'.  Încercăm toată viața să găsim fericirea . Unii găsesc fericirea atunci când ascultă muzică, alții o găsesc atunci când muncesc, alții atunci când au bani, iar alții ... alții găsesc fericirea în dragoste. Cei din urmă nu pot fi fericiți dacă nu au persoana iubită alături, nu se simt împliniți. Degeaba au ceea ce își doresc, dacă nu au iubire. Eu mă încadrez în această ultimă categorie. Am tot ce îmi pot dori, părinții îmi satisfac toate dorințele, cu școala n-am avut niciodată probleme, ba dimpotrivă, am fost în fiecare an printre primii 3 din clasă, am fost la o olimpiadă națională de unde nu m-am întors cu mâna goala, ci cu o mențiune

Totul e mai frumos la început... El se zbate să îți capteze interesul, să te cucerească. Tu decizi să îi acorzi o șansă. Sunteți împreună acum, chiar dacă știi că a avut un trecut cam ... "glorios". Ai parte de toată atenția lui, îți oferă mici cadouri, atenții. Nu uită aniversările voastre, ba mai mult, în fiecare lună te face să te simți precum o prințesă. GATA! Te-a cucerit. Ești a lui acum, te-au înnebunit gesturile lui, te-ai îndrăgostit, începi să prinzi încredere în el. Totul e numai lapte și miere pentru tine . Dar lunile trec ... Începi să te simți din ce în ce mai neglijată, petreci din ce în ce mai mult timp singură, așteptând un semn de viață de la el. Adio atenție din partea lui. Dacă înaintea putea să stea toată ziua prin mesaje cu tine, acum te simți de parcă ai vorbi singură, iți trimite mesaje din 2 în 2 ore. Evident, are și o scuză (sau mai multe) : "Nu am auzit telefonul." sau "Dar tu crezi că eu stau ca tine toată ziua c