Cum îți dai seama că românul e prost?

Imagine
Am așteptat (destul de mult totuși) să treacă tot balamucul cu evaluarea națională, bacul și, bineînțeles, să termin și eu cu examenele și licența ca să mai scriu pe blog.  Întâmplările din ultima vreme m-au făcut să realizez că suntem o nație de proști și că ne merităm soarta. Evaluarea națională și examenul de bacalaureat sunt printre cele mai importante examene ale vieții, conform spuselor... tuturor. Evaluarea trebuie să o iei cu o notă mare ca să intri la un liceu bun (că altfel nu poți învăța), iar bacul trebuie să îl iei ca să... nu știu, completați voi. :) Evaluarea națională Subiectul discuției de astăzi nu se axează pe profesori, pe stat sau pe sistemul de învățământ, ci pe elevi și părinți, îndeosebi pe cei din prima categorie. Vina părinților? Nu au fost în stare să fie cu ochii pe odraslele lor, să îi încurajeze și să îi împingă de la spate, să fie oleac' mai severi în ceea ce privește învățatul (pentru ca atunci când ești adolescent, ai nevoie de toată

Tu ești fericit ?

Ce e fericirea ? Tu ești fericit / ă ? 

Ce este, de fapt, fericirea? Cică DEX-ul o definește ca fiind 'stare de mulțumire sufletească intensă și deplină'. Oare așa e? De câte ori ți-ai pus întrebarea dacă ești fericit? De câte ori ai fost cu adevărat fericirit? Tu când ești fericit? Întrebările astea mă macină de ceva zile încoa'.

 Încercăm toată viața să găsim fericirea. Unii găsesc fericirea atunci când ascultă muzică, alții o găsesc atunci când muncesc, alții atunci când au bani, iar alții ... alții găsesc fericirea în dragoste. Cei din urmă nu pot fi fericiți dacă nu au persoana iubită alături, nu se simt împliniți. Degeaba au ceea ce își doresc, dacă nu au iubire.

fericire

Eu mă încadrez în această ultimă categorie. Am tot ce îmi pot dori, părinții îmi satisfac toate dorințele, cu școala n-am avut niciodată probleme, ba dimpotrivă, am fost în fiecare an printre primii 3 din clasă, am fost la o olimpiadă națională de unde nu m-am întors cu mâna goala, ci cu o mențiune (e ceva, având în vedere faptul că nu am avut de învățat doar la o singură materie, ci la 4, iar de pe urma acestei olimpiade am 'făcut' vreo 7 milioane), mă pot lăuda și cu o excursie în Italia, am reușit să o văd pe Raluka, una din cântărețele mele favorite, în concert (concert în aer liber, nu în club!!), am reușit să fac și o poză cu ea, ( însă fotograful nu a făcut o treabă prea bună, iar poza a ieșit blurată rău de tot), am reușit să obțin si permisul auto, am de toate.

Dar nu sunt fericită. Persoana iubită nu este alături de mine. Din păcate, am o relație la distanță de vreo 3 ani (acușica, pe 21 februarie) și nu am reușit să ne vedem decât o singură dată, acum 2 ani (2011 ... parcă suna mai bine când era 'acum un an').

Da da, probabil veți spune că nu își are rostul relația asta, mai ales că e de atâta timp și încă nu s-a întâmplat nimic, însă eu nu mi-am pierdut niciodată speranța că totul va fi bine între noi, ca vom fi cu adevărat fericiți amândoi ... împreună. 'Poate că va fi mai bine...', asta încerc să îmi spun mereu, poate dacă reușim să mergem amândoi în același oraș la facultate ... vom fi fericiți !

Se spune că dacă îți pierzi speranța, ai pierdut tot. Să nu vă pierdeți niciodată speranța, să aveți încredere că veți găsi fericirea, că veți fi fericiți cu adevărat.

love

love

Toate ca toate, dar hai să și încheiem. Am cam aberat pe aici, însă sper să fie cu folos. Oh, și ca să nu uit, nimeni nu vă obligă să intrați aici, o faceți din curiozitate sau din ce vreți voi. Vă pup !

Facebook page: deyush

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Pentru orice greșeală de scriere, sfat, reclamație sau plângere, așteptăm comentarii! Vă mulțumim!

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare către EL

Jocuri cu bile

Dominația creierului