Dulcele sentiment al iubirii

    Stau, savurez un 3in1 şi mă gândesc să scriu o altă postare despre iubire, că tot nu am mai făcut-o de mult. Vreau ca pe viitor, când intru şă îmi citesc vechiile postări, să văd cum a evoluat percepţia mea asupra iubirii. Discutând acum câteva zile cu cineva, a reuşit să mă convingă să mai scriu ceva pe blog şi îi mulţumesc. :3 M-a îndemnat să las formalităţile şi dorinţa mea de a face totul perfect şi să scriu tot ce simt ... şi aşa cred că voi face în postarea de astăzi. Disney channel on (da, încă mă uit la desene) ... and let's do it !

    Am scris în trecut, când eram la pământ în domeniul sentimentelor. În prezent ... totul se schimbă. Sunt fericită şi vreau ca atunci când voi reciti acest articol, să retrăiesc momentele şi să zâmbesc. 

* We, we don't have to worry 'bout nothing !*

    La începutul anului nu aveam o părere prea bună despre iubire, începusem să nu mai cred în ea, începusem să îmi pierd speranţa că îmi va fi vreodată bine în acest domeniu, mi-am impus să nu mai simt nimic ... şi reuşisem o perioadă, nu-mi mai păsa de nimic, orice sentimentalism mă lăsa rece ... nu mai simţeam nimic faţă de nimeni, dacă cineva plângea în faţa mea, nu schiţam nimic, poate doar un zâmbet de satisfacţie (haha, sunt o ciudată, ştiu, mă hrănesc din suferinţa altora), dar lucrurile stau altfel astăzi. E atât de ciudat cum după o relaţie în care ai investit timp şi sentimente, îţi juri că nu vei mai iubi vreodată, dar inevitabilul se va produce oricum. Te vei îndrăgosti de cineva, acel cineva cu care nu te-ai fi imaginat împreună vreodată, aşa cum mi s-a întâmplat şi mie!

    A apărut în viaţa mea băiatul care, habar nu am cum, mi-a schimbat viaţa ... în bine, evident. Un băiat alături de care nu m-aş fi văzut niciodată, suntem atât de diferiţi, dar uite că mai avem un pic şi facem cinci luni, o perioadă nu prea lungă, având în vedere ultima relaţie de trei ani, dar totuşi ... destul de lungă. Nici până în momentul de faţă nu înţeleg cum  a reuşit să mă suporte atât timp, cert e că nu vreau ca acest lucru să se schimbe vreodată.

    Cel mai mult mă bucură faptul că sunt fericită alături de el, nu mulţi au reuşit să îmi menţină această fericire. De obicei, fericirea mea ţinea câteva zile. Cu el, totul este mai frumos, totul se schimbă, zâmbesc doar dacă sunt lângă el. Am spus-o şi o voi mai spune de mii de ori : sunt cea mai fericită femeie atunci când îl am în preajmă. Sunt îndrăgostită de el şi de toate gesturile lui, de vocea lui şi de ochii lui căprui … de tot ce ţine de el !

"- Ce mi-ai făcut tu, iubitule ?
- Te-am învăţat să iubeşti !
- Am mai iubit, puiule, am iubit mult, dar nu aşa de intens cum te iubesc pe tine!"

    De ce îl iubesc? De ce nu aş face-o!? Este perfect (pentru mine), mă alintă, îmi face toate poftele, îmi găteşte ( la cât de bine stau eu la capitolul ăsta ... :)) ), mă face să mă SIMT frumoasă, chit că ne certăm după câte jumătate de oră că nu e adevărat. De ce nu aş iubi un astfel de bărbat?

    Ador sentimentele pe care mi le provoacă. Ador că mă face să mă simt iubită, răsfăţată şi protejată. Ador când mă ia în braţe şi mă strânge puternic la pieptul lui. Simt că îmi merită toată dragostea şi tot timpul, simt că atunci cand sunt cu el, pot să fiu EU, stiu că nu va încerca să mă schimbe! Adoră copilul din mine, acel copil care iese la iveală mereu. Asta sunt eu, sunt o copilă îndrăgostită până peste cap de o persoană pe care a cunoscut-o cu câteva luni în urmă, dar care a reuşit să îi schimbe viaţa în bine. Sunt un copil care zâmbeşte şi râde mereu când e cu EL, un copil care e fericit din toate punctele de vedere!

    

D-abia aştept momentul acela când va fi alături de mine zi şi noapte, când voi veni de la facultate şi-l voi găsi acasă! 

I could conquer the world with one hand, as long as you’re holding the other...

LATER EDIT : Fuck love, fuck you, fuck it, fuck off!

Facebook page: deyush