Schimbări în viaţa mea

Încerc să scriu pe blog. Habar n-am ce, dar încerc. Aberez. Scriu orice îmi trece prin minte. Vreau să treacă timpul mai repede şi altceva mai bun de făcut nu am. Ba aş avea ... ar trebui să fac curat prin apartament, dar nu. Mai bine stau în pat şi mă uit la Phineas şi Ferb şi mă plictisesc. Am o stare de plictiseală atât de gravă, încât am început să mă enervez singură cu tot ceea ce fac. Ştiu, nu prea are logică, dar mnah ...

Okay, poate ar trebui să abordez un subiect. Hmm ... Vorbesc iar despre mine (cât de egoist a putut să sune asta ). Bun, să începem. Ţin să îi mulţumesc unui ... vechi prieten pentru mesajul pe care mi l-a trimis, mesaj care mi-a pus rotiţele creieraşului meu în mişcare. Bine ... după mesajul cu pricina, se pare că nu mai vrea să vorbească cu mine. :)) *scroll un pic pe Tumblr, Facebook şi Twitter*

Oamenii se schimbă...

 În primul rând, cred că nu am mai vorbit cu el de vreo jumătate de an, iar eu în jumătate de an m-am schimbat foarte mult. De fapt, tipul mă ştie de vreo şase ani, cam pe vremea asta. Lol, şase ani ... În fine, ştiindu-mă de atât de mult timp, a cam “participat” la schimbările mele comportamentale : de la tipa naivă care îi ajuta pe toţi, la tipa pe care o doare undeva de cei din jurul ei, exceptând, bineînţeles, persoanele la care ţin. Eh, el cam asta nu a înţeles, că m-am schimbat. Mai ales în ultimele luni. Nu ştiu dacă să mă bucur sau nu. E bine să fii nepăsător, dar nu mereu. În momentul de faţă, nu îmi pasă de prea multe persoane, dar pentru acei prieteni, singurii oameni pe care îi pot numi cu adevărat prieteni, aş fi în stare să fac aproape orice pentru a-i face fericiţi ! Eu nu am mulţi prieteni, ci mulţi amici !

Nu suntem aceleaşi persoane de acum câţiva ani ! Cu timpul, începi să “recunoşti” oamenii şi să îţi schimbi comportamentul în funcţie de persoana pe care o ai în faţă. Cu unii eşti “de treabă”, cu alţii nu. Acum, în ceea ce mă priveşte pe mine, eu sunt cu stări. Dacă mă “prinzi” binedispusă, există şanse să vorbesc “omeneşte”, atât timp cât nu începi să pui întrebări cretine că mă apucă toţi dracii şi conversaţia pe care o avem nu va mai fi atât de okay şi vei zice de mine că-s îngâmfată sau mai ştiu eu cum. Şi mai e treaba cu id-ul de mess. Mi s-a spus că sunt rea doar pentru că nu am vrut să dau id-ul unei persoane cu care am vorbit doar trei propoziţii. Foarte inteligent, ce pot spune. Eu nu am mai intrat pe mess de ceva timp, de vreun an şi jumătate, în concluzie, nu mai folosesc YM! Şi chiar dacă l-aş mai folosi, nu am decât prietenii apropiaţi, nişte amici şi colegi. Atât ! Era o vreme prin 2007 – 2008 când era la modă să ai mulţi în listă, nu conta dacă vorbeai sau nu cu ei. Ah, cam aşa cum e Facebook-ul. Am încetat să am cinci sute de id-uri în listă de la necunoscuţi, tocmai d-asta nu dau id-ul meu de YM oricui. Da, sunt cu nasu’ pe sus. Mă cred superioară ca să îmi ai în lista ta de messenger id-ul.

... dar nu toți acceptă asta!

Mă întreb dacă aţi înteles ceva din ceea ce am scris acum. Cam ameţite ideile, ca de obicei. În fine, idea de la care a pornit articolul ăsta este : Oamenii se schimbă ! Nu te aştepta ca persoana cu care ai vorbit acum doi ani să fie aceeaşi în prezent, pentru că nu se prea întâmplă acest lucru. Prietenul / prietena pe care tu îl / o ştiai, s-a schimbat, a avut nişte experienţe care i-au schimbat viziunea asupra prieteniilor, a învăţat să se concentreze asupra persoanelor care merită, iar dacă nu a mai vorbit cu tine atât de mult timp, e clar că ceva nu mai este cum a fost, nu? E clar că pentru el / ea nu mai eşti decât un simplu prieten.

Facebook page: deyush