deyush.

    ATENȚIE, ATENȚIE! ANUNȚ DE IMPORTANȚĂ NAȚIONALĂ!    Glumeam. :)) Voiam să vă... stric cheful de învățat pentru bacalaureat saaaau... pentru sesiune sau de orice faceți voi acolo și să vă arăt niște tâmpenii pe care le-am găsit zilele trecute, surfing on the Internet.  Probabil unii le știu, dar nu strică să luați o pauză de câteva minute  ore din învățatul intens la care sunteți supuși. Yeah, right.     Primul joculeț este acesta . Nu pot spune că este joc, ci mai mult o modalitate de a pierde timpul. Pe cât de cretin, pe atât de amuzant este.    Al doilea este acesta . Din cauza lui, ieri am adormit la ora DOUĂ dimineața! Terminam un nivel, îmi ziceam: " Gata, ăsta e ultimul joc !". De unde!? Am stat până l-am terminat. :))     Al treilea este acesta .  Când am găsit prima oară tâmpenia asta, am stat câteva minute în fața monitorului și râdeam. Deși acțiunea se repetă, tot amuzant e!      Ultimul joculeț este acesta . Un fel de Flappy Bird, pot

    Iar am început să iau pauze lungi, iar nu mai scriu pe blog, iar lenevesc, iar am stări nașpa, iar am idei, dar nu știu ce să fac cu ele. Iar, iar, iar! Darrrr... dacă stau bine și mă gândesc, săptămâna asta m-am cam ocupat de facultate, de cursuri ( oh, la dracu', mai am un curs de scris la statistică; lasă, mâine ) ,  weekend-ul trecut am fost și pe acasă, în Ploiești, am avut treabă, n-am mai avut energie și pentru blog. Gata, m-am scos. :))     Primăvara a venit cu mici schimbări pe blog. În primul rând, am schimbat și designul blogului. Am renunțat, cu greu pot spune, la tema mov, adorabilă, drăguță și toate chestiile astea, cu care eram toți obișnuiți și am ales o temă albastră, simplă, pe care o ador!     În al doilea rând, m-am ales și cu un partener.  Voiam de mult timp să îmi împart  blogul deoarce ba nu am timp, ba nu am chef să scriu, ba nu știu ce. Așadar, am propus asta mai multor persoane, însă nu prea au vrut să accepte. Până când am dat  peste Andrew , car

   Se pare că în ultima perioadă am idei să scriu mai multe despre mine, acele articole din categoria cunoaște-mă mai bine.  Astăzi voi vorbi despre... relația perfectă  pentru mine. Bineînțeles, nu există perfecțiune, dar anumite lucruri, anumite gesturi, fac diferența.     Relația cu mine va fi dificilă, nimic nu va fi lapte și miere, nu voi fi iubi-n sus, iubi-n jos , de fapt, nici nu îl voi alinta iubi , vor fi nenumărate teste prin care să îmi dau seama dacă persoana respectivă merită sau nu, dacă îmi merită iubirea și timpul. Vor fi certuri, vor fi spuse cuvinte pe care mai târziu le voi regreta, dar dacă va sta lângă mine în tot acest timp, va primi din partea mea devotament și dedicație 110%! Nu sunt rea, sunt doar precaută în ceea ce privește acest aspect, nu mai vreau să sufăr din cauza unuia care-și bate joc. Am iubit și am pierdut... totul. De ce să mai risc?     Iubirea m-a adus în stadiul în care sunt acum. Eram puternică, însă ea m-a făcut din nou slabă, m-a făcut

    Iubire? Nu, mulțumesc . Iubirea m-a secat de toate puterile, m-a distrus, m-a făcut să mă înjosesc în fața celui pe care îl iubesc, m-a doborât! Uneori stau și mă gândesc că probabil mi-ar fi fost mai ușor dacă aș fi fost o pițipoancă, materialistă, o fată care să nu investească sentimente și căreia să nu îi pese dacă s-a despărțit de iubit. Dar eu nu pot fi așa nici dacă aș vrea. Și nu știu ce e mai rău: să fii materialistă într-o lume în care toți își bat joc de tine sau să fii sinceră, să iubești și să suferi?!     Trăim într-o lume în care nici de iubire nu mai poți fi sigur, persoana de lângă tine se joacă cu bunăvoința ta, cu inima ta, fără ca tu măcar să îți dai seama. Falsitatea în relație vine și din partea bărbaților  băieților, nu doar din partea femeilor  fetelor. Ce găsiți așa satisfacție în a vă bate joc de cineva? Cu ce vă ajută bătaia asta de joc? Vă hrănește egoul masculin, sau ce?! Nu vă înțeleg logica asta de toată jena și nu am crezut vreodată că voi da pest

- Gata, mă, GATA! Ce tot ai?  - Știi prea bine ce am... - Tocmai, că știu. E de ajuns, GATA! Nu te-ai săturat să tot suferi după el!? Atâtea nopți pierdute, atâtea lacrimi vărsate... pentru cine!? Lui oricum nu îi pasă, nu vezi? El mai mult rău îți face, te calcă în picioare, știe că ești vulnerabilă și folosește cuvintele împotriva ta! Nu îi pasă, înțelege odată! Dacă îi păsa și dacă te iubea, așa cum zicea el, nu te rănea în halul ăsta. Lacrimi? Nu mai crede în ele, ți-a spus cineva asta, ascult-o! Dacă lacrimile tale sunt reale, asta nu înseamnă că și ale altora sunt la fel. Oricine poate plânge, nu te mai lăsa fraierită de niște lacrimi. Nu te mai gândi la el, uită-l, nu merită să îți pierzi timpul cu oameni ca el. Fii puternică, așa cum ai fost mereu, fii rece, nu-i mai lăsă să îți intre în inimă, folosește-i, așa cum te-au folosit și ei pe tine! - Dar știi că nu sunt așa... Știi că nu îmi pot bate joc de nimeni... Știi că eu iert... știi că eu cred în a doua șansă...

    Al patrulea articol pe care îl încep. AL PATRULEA! Având în vedere stările pe care le am în ultimul timp, nimic nu mai pot reuși să duc la bun sfârșit. Presimt că nici ceea ce îmi propun astăzi să fac, nu voi termina...     Mulți dintre cei care au schimbat două-trei cuvinte cu mine, probabil și-au dat seama că nu suport deloc manelele și tot ce ține de acest domeniu. Zilele trecute am avut ocazia să asist la o conversație între o vecină si o tipă de vârsta mea, 19 ani ( încă mai am 19 ! ). Haideți să o numim B. Vecina mea a fost de 8 martie în Koshin, un club din Ploiești. Voi încerca să reproduc conversația: B: Și cum a fost? Vecina: Mă, ce pot spune, a fost foarte okay, dar nu a fost cine știe ce muzică, au fost melodii pe care să poți să dansezi. B: Ah... Mie nu îmi place în Koshin că nu pune manele. V: Da, au pus melodii pe care le auzi mereu la radio. B: Da, nu prea mă duc pe acolo că nu pune manele și nu am ce face.      Măăăăă, copii, măăă, dacă vreți

Draga mea fostă iubire , Nu am de gând să vorbesc sau să scriu urât despre tine. La timpul potrivit, mi-ai făcut zilele mai frumoase, m-ai făcut fericită, chiar dacă totul a fost o iluzie și o minciună. Chiar dacă asta doare cel mai tare, pe lângă tot ce ai făcut. Bineînțeles, nu voi fi ipocrită, nu voi arunca toată vina asupra ta. Dacă am învățat ceva în toți acești ani, este faptul că într-o relație sunt doi oameni, două suflete, greșelile le fac ambele părți. Sunt destul de matură încât să recunosc atunci când mă abat de la propriile principii, ceea ce am și făcut. Am greșit că nu am avut curajul să îți spun ceea ce trebuia să îți spun la momentul potrivit și astfel, tu ai crezut că toată relația și toate sentimentele mele investite au fost... doar cuvinte.  Nu mai am niciun interes în a te vrea înapoi, vreau doar să te lămuresc cu toată situația asta. Probabil că voi primi multe mustrări  după ce voi posta articolul, dar chiar nu îmi pasă, am nevoie să mă descarc, asta voi face.