deyush.

   Se pare că în ultima perioadă am idei să scriu mai multe despre mine, acele articole din categoria cunoaște-mă mai bine.  Astăzi voi vorbi despre... relația perfectă  pentru mine. Bineînțeles, nu există perfecțiune, dar anumite lucruri, anumite gesturi, fac diferența.     Relația cu mine va fi dificilă, nimic nu va fi lapte și miere, nu voi fi iubi-n sus, iubi-n jos , de fapt, nici nu îl voi alinta iubi , vor fi nenumărate teste prin care să îmi dau seama dacă persoana respectivă merită sau nu, dacă îmi merită iubirea și timpul. Vor fi certuri, vor fi spuse cuvinte pe care mai târziu le voi regreta, dar dacă va sta lângă mine în tot acest timp, va primi din partea mea devotament și dedicație 110%! Nu sunt rea, sunt doar precaută în ceea ce privește acest aspect, nu mai vreau să sufăr din cauza unuia care-și bate joc. Am iubit și am pierdut... totul. De ce să mai risc?     Iubirea m-a adus în stadiul în care sunt acum. Eram puternică, însă ea m-a făcut din nou slabă, m-a făcut

    Iubire? Nu, mulțumesc . Iubirea m-a secat de toate puterile, m-a distrus, m-a făcut să mă înjosesc în fața celui pe care îl iubesc, m-a doborât! Uneori stau și mă gândesc că probabil mi-ar fi fost mai ușor dacă aș fi fost o pițipoancă, materialistă, o fată care să nu investească sentimente și căreia să nu îi pese dacă s-a despărțit de iubit. Dar eu nu pot fi așa nici dacă aș vrea. Și nu știu ce e mai rău: să fii materialistă într-o lume în care toți își bat joc de tine sau să fii sinceră, să iubești și să suferi?!     Trăim într-o lume în care nici de iubire nu mai poți fi sigur, persoana de lângă tine se joacă cu bunăvoința ta, cu inima ta, fără ca tu măcar să îți dai seama. Falsitatea în relație vine și din partea bărbaților  băieților, nu doar din partea femeilor  fetelor. Ce găsiți așa satisfacție în a vă bate joc de cineva? Cu ce vă ajută bătaia asta de joc? Vă hrănește egoul masculin, sau ce?! Nu vă înțeleg logica asta de toată jena și nu am crezut vreodată că voi da pest

- Gata, mă, GATA! Ce tot ai?  - Știi prea bine ce am... - Tocmai, că știu. E de ajuns, GATA! Nu te-ai săturat să tot suferi după el!? Atâtea nopți pierdute, atâtea lacrimi vărsate... pentru cine!? Lui oricum nu îi pasă, nu vezi? El mai mult rău îți face, te calcă în picioare, știe că ești vulnerabilă și folosește cuvintele împotriva ta! Nu îi pasă, înțelege odată! Dacă îi păsa și dacă te iubea, așa cum zicea el, nu te rănea în halul ăsta. Lacrimi? Nu mai crede în ele, ți-a spus cineva asta, ascult-o! Dacă lacrimile tale sunt reale, asta nu înseamnă că și ale altora sunt la fel. Oricine poate plânge, nu te mai lăsa fraierită de niște lacrimi. Nu te mai gândi la el, uită-l, nu merită să îți pierzi timpul cu oameni ca el. Fii puternică, așa cum ai fost mereu, fii rece, nu-i mai lăsă să îți intre în inimă, folosește-i, așa cum te-au folosit și ei pe tine! - Dar știi că nu sunt așa... Știi că nu îmi pot bate joc de nimeni... Știi că eu iert... știi că eu cred în a doua șansă...