Credință sau afacere? I

No brain, no pain!

Dragii mei credincioși, ce s-a întâmplat în țara asta? De ce este totul cu susul în jos!? De ce nu vedeți nimic sau de ce vă faceți că nu vedeți? De ce nu vreți să conștientizați că NU este în regulă ca biserica să fie finanțată din banii statului, din banii tuturor oamenilor care muncesc în țară, indiferent de religie? De ce nu înțelegeți că religia și credință sunt personale și că nu vă trebuie palate de aur pentru a vă ruga. Religia NU este obligatorie, așa că cei care nu aparțin de vreo religie, nu ar trebui să participe la procesul de construire al acelor contrucții colosale pe care voi le numiți biserici sau catedrale!

Banii aruncați degeaba

Banii mei, banii tăi, banii noștri. Poate unii preferă ca acei bani să fie folosiți pentru modernizarea școlilor și a spitalelor, nu a unei instituții de spălare a creierului, care, pe lângă faptul că primește donații de la oameni prin intermediul cutii MiiLei, nu plătește statului nicio taxă din botezuri, nunți, pomeni și alte slujbe la care mai participă popii. Pe scurt, biserica produce doar pagubă, nu aduce nimic bun statului și, implicit, acestei țări. Cam cum se întâmplă cu șomerii.

Biserica NU trebuie să aibă un cuvânt de spus în stat. Lăsați-mă cu prostiile că "Suntem o țară credincioasă, cu frică de dumnezeu"!!! Suntem o țară democratică, bazată pe principiul separării puterilor în stat: putere legislativă, exercitată de către Parlament, puterea executivă, exercitată de către Guvern și putere judecătorească, exercitată, evident, de către Instanțele Judecătorești. 

Politica și biserica NU trebuie să aibă vreo legătură. De ce? Simplu! Uitați-vă în prezent. Se apropie alegerile prezidențiale în vreo două luni, politicienii apelează la credință, să vadă tot omul cât de credinciosi sunt ei de fapt: merg în vizite la biserici, mănăstiri, poze cu preoți și patriarhi, invocă în discursurile politice numele lui dumnezeu de vreo zece ori, "Dumnezeu să ne ajute", "Dumnezeu a vrut să facem X lucru" și alte baliverne d-astea.

Românul, îndoctrinat cum trebuie încă de mic, atunci când vede un politician sau o persoană publică având orice legătură cu biserica, își zice "Ah, e om bun, cu frică de dumnezeu". Mai contează tot răul pe care l-a făcut până acum? Nope! Două-trei astfel de apariții la TV și omul respectiv este văzut ca fiind un sfânt. Destul de trist, nu? Uitați-vă numai la țările în care procentul oamenilor religioși este nesemnificativ. Cât de dezvoltate sunt? Nu știți care sunt țările alea? Nu-i nimic, vă dau eu exemple de câteva state în care procentajul celor fără religie este de peste 60% și în creștere:

Suedezii - 88%

Danezii - 83%

Norvegienii - 78%

Englezii - 76%

Francezii - 74%

Cehii - 72%

Finlandezii - 69%

Belgienii - 68%

Olandezii - 65%

Germanii - 62% 

Vreți trai mai bun? Renunțați la biserică! Nu neapărat la religie, ci doar la biserică! Biserica reprezintă cea mai bănoasă AFACERE. Se contruiesc atâtea lăcașe de cult și pentru ce? Nu se observă din statistici că până și în România, numărul credincioșilor scade? În câțiva ani, nu vor mai fi oi care să le umple bisericile, să le pupe moaștele (niște oase oarecare care cică au aparținut sfinților; yeah, right) și să le bage bani în cutia MiiLei. Nu pot să spun decât că acest lucru mă bucură enorm!!! Evoluăm. Încet. Foarte încet. 

Religia în școli

Un alt lucru cu care nu sunt de acord, îndoctrinarea copiilor și biserificarea școlilor - realizarea unui cabinet de religie în cadrul școlii, cu altar și toate cele, necesare în educarea elevilor: trebuie învățați de mici cum să se târască spre moaște. Așa cum spuneam mai sus, religia este opțională, așa că la fel ar trebui să fie și în programa școlară: opțională! Totuși, dacă se dorește atât de mult această materie în școli, ar trebui să fie făcută istoria religiilor. Elevii trebuie să acumuleze cunoștințe, nu să le fie băgată în cap ideea cum că o anumită religie este cea mai bună.

Nu am fost niciodată o persoană prea religioasă, nu am fost în biserici decât cu școala sau cu părinții, însă țin minte foarte bine sentimentele pe care le aveam când eram mică, cam prin școala primară-generală. Aveam o profesoară de religie care ne amenința că o să ajungem în iad dacă nu mergem la biserică, dacă nu ținem post, dacă nu ne închinăm când trecem prin fața oricărei biserici, dacă înjurăm  sau dacă nu ne spovedim cel puțin o dată pe an. Spunând aceste lucruri timp de vreo doi-trei ani, în mine s-a instaurat frica, exact intenția religiei. Omul trebuie controlat. Cum este el controlat cel mai bine? Prin frică!

Eu am scăpat de această frică prin intermediul materiilor științifice de la școală și a internetului. Cine a zis că acesta aduce numai rău, nu a știut cum să-l folosească. Întotdeauna am avut o sete de informație, mi-a plăcut și îmi place să învăț lucruri noi, să acumulez cunoștințe. Datorită acestei dorințe și informându-mă constant, am ajuns să-mi folosesc creierul mai mult, mi-am zis că ceva nu e în regulă cu religia și astfel am renunțat treptat la ea. Mergeam la orele de religie în clasa a 12-a și ascultam poveștile din biblie ale profei, dar începeam să le privesc altfel, logic.   

Îmi veți spune probabil că dacă nu era religia, oamenii omorau, furau, violau. De ce? Că nu ar fi aflat de cele zece porunci? Crimele, furturile și violurile sunt făcute, în cea mai mare parte, de credincioși, și nu de atei sau sataniști, cum mai sunt numiți. Prin cunoaștere, ajungi să distingi binele de rău, ajungi să gândești și să-ți folosești conștiința, acea chestie care îți spune ce e bine să faci și ce nu. Omul slab trebuie controlat. De biserică, de mass-media, de orice. D-asta s-a și inventat religia, pentru a ține oamenii slabi, oamenii care nu pot gândi pentru ei în frâu.

Cam aceasta este prima parte a articolului. Nu am vrut să-l fac prea lung din cauză că sigur v-ați fi plictisit. Voi reveni și cu partea a doua!

Sursa foto: Opriți finanțarea cultelor religioase, Biblia pentru sceptici