Prieten/ă cel/cea mai bun/ă?

În articolul de astăzi nu voi scrie despre o anumită persoană, ci despre conceptul în sine de prietenie - prieten cel mai bun. Am mai amintit de acest subiect pe ici, pe colo, însă un articol întreg nu i-am alocat. Rog persoanele care-mi sunt apropiate să nu se simtă "atacate"! 

Cum se nasc prieteniile?

DEXul definește prietenul ca fiind persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. De acord până aici. Prieteniile se nasc, de obicei, între doi, trei sau mai mulți oameni care au pasiuni comune, care au o gândire apropiată, gusturi pe anumite teme asemănătoare. Dar asta este doar baza, la care se mai adaugă mulți alți factori. Subiectul acesta este foarte complex, putem discuta zile întregi despre el, la fel cum putem discuta și despre eternul război între femei și bărbați, însă ne-am lungi prea mult, așa că voi încerca să-mi exprim părerea în cât mai puține rânduri.

    Eu zic că-s mai multe tipuri de prietenii: 

a. prietenii din copilărie

b. prietenii din interes (da, ai citit bine)

c. friendzone

d. prietenii temporare

Prieteniile din copilărie

Acei oameni pe care îi cunoști încă din copilărie, acei oameni cu care îți pierdeai orele pe afară, jucându-vă prin parcuri, pe terenul de fotbal sau în fața blocului. Da, vorbesc de acea copilărie în care nu exista prea multă tehnologie și în care toți copiii erau copii și nu aveau nevoie de telefoane mobile de ultimă generație ca să fie fericiți! Nu mulți sunt norocoși să mai aibă în prezent un astfel de prieten (în prezent mă refer la vârsta de 19-20+ ani sau mai mult). 

Eu nu-s norocoasă. Am avut o astfel de prietenă până prin clasa a IV-a, însă, din cauza programului pe care îl aveam (da, aveam programul foarte încărcat - plecam la școală la 7 și ajungeam pe la 3, din cauza antrenamentelor), am început să ieșim din ce în ce mai rar, să vorbim din ce în ce mai rar... și, cum atunci nu prea erau modalități de a vorbi și pe net, s-a dus pe piulă prietenia noastră.

Prieteniile din interes

Hai, nu te mai ascunde acolo! Cu toții avem câteva astfel de prietenii. Și nu e nimic rău, de fapt. Relațiile între oameni se bazează, de cele mai multe ori, pe interes. Sunt prieten cu X pentru că am anumite beneficii. Nu, nu, nu beneficiu gen "am mereu pe cineva cu care să vorbesc la orice oră din zi și din noapte", ci altele. Nu ai de unde să știi când vei avea nevoie de vreun ajutor material din partea persoanei respective. Bine... poate că aici intră și prieteniile cu beneficii - FWB - F-buddy *adică sex*. În această situație nu trebuie neapărat să fie vorba de lucruri în comun, stimă sau principii pentru a avea o astfel de relație, ci doar de atracție fizică. Să nu încurcăm FWB cu FRIENDZONE! Cea din urmă e altceva.

Friendzone

Chestia asa e de tot căcatul. Sau, mai bine zis, interpretată ca dracu'! De ce se dă vina pe fete că, vai, băieții buni - nu ca aspect - sunt băgați în această zonă!? Nu vă gândiți că poate sunt alți factori la mijloc? Factori precum următorii:

- tipa are iubit (vrei să se despartă de tipul ăla pentru a fi cu tine?)

- nu există atracție fizică între cei doi

- tipul e urât pentru ea (hai să nu fim ipocriți, normal că și aspectul fizic contează, nu atât de mult precum cel psihic, dar contează!!!)

- tipa nu vrea relație

- tipul e prea laș să-i spună că o place (fetele nu vor tipi lași, care nu știu să-și exprime sentimentele)

- tipa e îndrăgostită de altul 

+ altele

ATENȚIE! Haideți să nu mai încurcăm bunul simț cu flirtul. Dacă cineva e bun, se comportă... omenește cu tine, nu o mai lua ca și cum s-ar da la tine...

Oricum... și fetele nimeresc în această zonă, chill out! Că băieții-s mai disperați și dramatizează prea mult, e partea a doua. De parcă până acum nu se mai întâmpla asta, dar nimeni nu comenta... Toți se mulțumeau cu ce aveau... 

Prieteniile temporare

Știi ce vreau să zic! Acele prietenii care se întind pe anumite perioade de timp: școală primară, școală generală, liceu, facultate, loc de muncă. În general, aceste prietenii nu prea țin. Oricât de mult ar încerca acele persoane să păstreze legătura, intervine nepotrivirea programului. Astfel, ușor, ușor prietenia se duce.

Ce prefer eu?

Mie, una, îmi plac acele prietenii în care, chiar dacă nu vorbim două sau trei luni, atunci când îl / o bag în seamă, totul să fie ca și când am fi vorbit zi de zi. Da, aici pot spune că am noroc. Chiar am parte de o așa prietenie și sper să nu dispară vreodată!

Totuși, nu credeam că voi da dreptate unei persoane care mi-a spus un lucru: "În viața mea, nu există decât cunoștințe, amici și foarte rar prieteni". Prieteni? Am doi sau trei - cele mai apropiate persoane din viața mea. Amici? Majoritatea. Cunoștințe? Foarte multe! 

Despre prietenii mei, despre povestea noastră am mai scris aici și aici. De asemenea, îmi plac și acei

oameni care, după două-trei cuvinte schimbate, se comportă cu tine ca și cum te-ar cunoaște de-o viață. E foarte tare lucrul ăsta, te ajută și pe tine să te simți mai în largul tău, găsești mai ușor subiecte de discuție.

Prieteniile mele preferate sunt cele pe care le am cu băieții, mai ales cu aceia cu care știu că pot vorbi orice, ne înjurăm și ne certăm, spunem vrute și nevrute, ne prostim, glumim, vorbim serios.

Oamenii vin și pleacă din viața noastră, de aceea este cel mai bine să profităm de prezența lor acum, cât mai avem timp și să nu ne facem griji de viitor, de ce va urma să fie. Apreciază oamenii când sunt lângă tine și mulțumește-le ori de câte ori ai ocazia! Nu aștepta să dispară din viața ta, vei regreta foarte tare!

Merciiii, Johnny Walker (Motherfucker, Godfather), de ideea pe care mi-ai dat-o. :* În final, așa cum am obișnuit deja, vă las următoarea melodie:

Facebook page: deyush