Am așteptat (destul de mult totuși) să treacă tot balamucul cu evaluarea națională, bacul și, bineînțeles, să termin și eu cu examenele și licența ca să mai scriu pe blog. Întâmplările din ultima vreme m-au făcut să realizez că suntem o nație de proști și că ne merităm soarta. Evaluarea națională și examenul de bacalaureat sunt printre cele mai importante examene ale vieții, conform spuselor... tuturor. Evaluarea trebuie să o iei cu o notă mare ca să intri la un liceu bun (că altfel nu poți învăța), iar bacul trebuie să îl iei ca să... nu știu, completați voi. :) Evaluarea națională Subiectul discuției de astăzi nu se axează pe profesori, pe stat sau pe sistemul de învățământ, ci pe elevi și părinți, îndeosebi pe cei din prima categorie. Vina părinților? Nu au fost în stare să fie cu ochii pe odraslele lor, să îi încurajeze și să îi împingă de la spate, să fie oleac' mai severi în ceea ce privește învățatul (pentru ca atunci când ești adolescent, ai nevoie de toată ...
Şi uite că simt nevoia să scriu iar, chiar dacă vor fi doar câteva rânduri (scriu cam greu de pe telefon).
De câteva zile încoa' mă macină nişte gânduri, de câteva zile mă simt foarte naşpa, nu mai mănânc cum trebuie, nu mai am chef de nimic. De la începutul anului trec printr-o perioadă foarte dificilă pentru mine. Este destul de greu să treci peste o relaţie de 3 ani de zile, chiar de a fost ea la distanţă.
Mulţi vor spune că într-o relaţie d-asta nu ai cum să iubeşti, însă vă inşelaţi. Alţii vor spune că nu ştiu nimic despre "a iubi", că sunt prea mică şi că nu trebuie să mă afecteze atât de tare. E foarte uşor să vorbeşti când nu ştii situaţia decât din afară, şi nu din interior.
E foarte uşor să zici "Treci peste odată!", când tu nu ai fost niciodată în pielea persoanei respective, când nu ştii situaţiile şi întâmplările prin care au trecut cuplul respectiv şi nici legăturile care s-au stabilit între ei.
Din păcate, o relaţie la distanţă nu prea are rost dacă nu o să fiţi împreună într-un final, dacă nu o să fiţi unul lângă celălalt (atât fizic, cât şi ... psihic).
Aşa s-a întâmplat şi în relaţia mea. Ne-am făcut atâtea planuri, am zis că vom face facultatea amândoi în acelaşi oraş, că vom sta împreună şi că vom fi fericiţi. Dar nu s-a întâmplat deloc aşa. Da, ştiu, mai e timp pentru decizia asta, dar nu ştiu. Nu ştiu de ce încă mai am speranţa aia, când ştiu foarte bine ca nu o să se întâmple nimic!
Deşi aveam probleme, ca orice cuplu, ceea ce m-a ... distrus a fost vestea pe care mi-a dat-o prin decembrie anul trecut ... vestea că nu vei merge cu mine la facultate . De atunci, în mine se dădea o luptă, nu ştiam ce să mai fac, îmi tot ziceam că nu este posibil, că nu mi se poate întâmpla mie asta, dar se pare că mi s-a întâmplat.
Şi .... a venit noul an, un an care credeam că va fi bun, dar l-am început cu stângu', cu o despărţire. Pentru mine, fericirea înseamnă iubire, iar acum, că nu o mai am, nu sunt deloc fericită. Încerc să fac tot felul de lucruri care să mă distragă de la situaţia asta, când sunt cu prietenii reuşesc să o fac, însă seara, în pat, îmi revin toate amintirile, mă tot gândesc la faptul că nu voi reuşi să fiu împreună cu cel pe care îl iubesc.
Relaţia pe care am avut-o a fost unică, specială. Poate d-asta nu vreau să renunţ atât de uşor. Nu ştiu ce să mai fac ca să-mi fie bine ... Aş avea nevoie de cineva care să fie alături de mine 24 h / 24, 7 zile / 7, însă aşa ceva nu se poate, nu? :))
Hmm ... probabil ar trebui să închei aceste gânduri, mâine la ora 6 sunt în picioare (am şi ore, şi pregătire la economie :( ). Sper să mai revin cu câteva articole, sper să mai am timp şi idei. Aveţi grijă de voi. Vă pup ! :*
Am așteptat (destul de mult totuși) să treacă tot balamucul cu evaluarea națională, bacul și, bineînțeles, să termin și eu cu examenele și licența ca să mai scriu pe blog. Întâmplările din ultima vreme m-au făcut să realizez că suntem o nație de proști și că ne merităm soarta. Evaluarea națională și examenul de bacalaureat sunt printre cele mai importante examene ale vieții, conform spuselor... tuturor. Evaluarea trebuie să o iei cu o notă mare ca să intri la un liceu bun (că altfel nu poți învăța), iar bacul trebuie să îl iei ca să... nu știu, completați voi. :) Evaluarea națională Subiectul discuției de astăzi nu se axează pe profesori, pe stat sau pe sistemul de învățământ, ci pe elevi și părinți, îndeosebi pe cei din prima categorie. Vina părinților? Nu au fost în stare să fie cu ochii pe odraslele lor, să îi încurajeze și să îi împingă de la spate, să fie oleac' mai severi în ceea ce privește învățatul (pentru ca atunci când ești adolescent, ai nevoie de toată ...
Bă, știți că acum câteva zile săptămâni anul trecut am scris un articol în care spun ce lucruri îmi plac ca să nu mai comenteze lumea că-s hateriță? Eh, a trecut vremea aia. :)) - Hater mood on. 1. a) Site-urile care cer să dai like ca să vezi un articol. Pe bune, de ce nu mă lași pe MINE să decid dacă îmi place ce e acolo sau nu? De ce mă obligi să dau like ca să-ți văd postarea? Le urăsc din tot sufletul. De obicei, când dau de astfel de site-uri, le dau like, văd articolul, după care dau dislike. Dar mă cam enervează să fac lucrul ăsta de fiecare dată. Acum câteva zile era un articol la care au dat share mai mulți prieteni din lista mea și am vrut să îl citesc. Am intrat pe site și... *BAM* : "Vă rugăm să ne dați like pe Facebook sau să ne urmăriți pe Twitter" . Eh, nu se mulțumesc doar cu una din două, vor și like, și follow. Imediat, stai că acum ninge. Fuck it! b) Site-urile care postează automat în timeline. E un site de poze funny care, bineînțeles, pri...
...și masculinizarea femeii. Vorbele fostului meu profesor de sport din liceu, la care tind să îi dau dreptate. Plot twist: articolul următor va fi considerat de mulți dintre voi ca fiind plin de heităreală sau că nu sunt destul de fucking open-minded sau mai știu eu ce. I really don't give a fuck! :) Pentru început, vă las un videoclip pe care vă rog să îl urmăriți. Gata? Bun. De obicei, în foarte, foarte multe cazuri, nu am nimic cu oamenii care sunt diferiți, fie ei homosexuali, transexuali sau altceva. Însă încep să urăsc ideea asta, de fapt, trendul ăsta de feminizare al bărbatului. Bărbați care se fac pe picioare, pe mâini, pe piept, bărbați care poartă fucking skinny jeans și sunt slabi morți, bărbați care folosesc make-up (nu, aici nu mă refer la vedete) și multe altele. Mă satur să văd astfel de specimene, pentru că altfel nu le pot numi, pe stradă. Mai puteți, mă? Vă place să vă întreceți cu prietena în produsele cosmetice pe care le folosiți...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Pentru orice greșeală de scriere, sfat, reclamație sau plângere, așteptăm comentarii! Vă mulțumim!