Se afișează postările cu eticheta iubire. Afișați toate postările

Pentru prima dată - partea a III-a

Lucrurile au decurs așa o perioadă, până prin ianuarie deja devenise o rutina, pe care Matei o aștepta cu nerăbdare. Nu stătea cu ea pentru sex, în niciun caz, stătea cu ea pentru că o iubea, iar în tot acest timp, nu s-a gândit niciodată că ea când pleacă de la el, se duce la iubitul ei și împart aceleași momente împreună. Pot spune că era atât de orbit de dragostea ce i-o purta, încât nu îl deranja faptul că făcea aceste lucruri și cu altcineva. Dar, ca toate lucrurile bune, la un moment dat se sfârșesc. În ultima perioadă, Maria începuse să ia anticoncepționale pentru o problemă medicală, dar era spre binele lui Matei, pentru că așa nu își mai făcea probleme cu iubitul acesteia, care încerca să o lase însărcinată. Astfel, după prima lună de pastile, Maria ajunge la acea pauză de 7 zile. În acea seară totul a fost normal, sexul bun, discuțiile la fel, dar pe Matei îl rodea ceva, așa că o întrebă pe Maria "Auzi, de ce nu mă lași să termin și eu înăuntrul tău?", Maria îi răspunde pentru că nu vrea, acesta nu se mulțumește cu răspunsul Mariei și continuă să insiste. Până la urma, Maria îi explică că, cu o seara în urmă, a avut parte de niște acțiune împreună cu iubitul ei, iar acesta a terminat în ea și e posibil să fi rămas însărcinată, de asta nu vrea să termine și Matei, pentru că dacă cumva ar fi rămas și copilul ar fi fost al iubitului ei, aceasta ar fi rămas definitv cu el, fără alte complicații sau relații pe lângă.

Matei, auzind acestea și spunându-i că o iubește și că nu ar putea să stea departe de ea, începe să o certe pentru faptul că e iresponsabilă și nu se protejează, reușind să strice seara și să o facă pe Maria să îi spună urmatoarele lucruri: "Eu nu te pot iubi pe tine așa cum mă iubești tu, nu țin în acel mod la tine. Te rog, du-mă acasă". Matei, înfuriat, dar mai mult trist, se duce la geam, își aprinde o țigară și parcă lumea lui se prăbușea încet peste el. Nu mai era nimic în jurul său, tot ce îi răsuna în cap erau acele vorbe cu "Nu te iubesc" și "Du-mă acasă", așa că după ce și-a terminat țigara, a condus-o pe Maria acasă, pe același drum care acum părea a fi cel mai lung.


Era distrus, plânsese din momentul în care a lăsat-o pe Maria la colțul blocului până când a ajuns acasă în patul său. Tot ce deținea el era atins de către ea, haine, pat, pisici, perne, prosoape. Oriunde se uita, își aducea aminte de clipe petrecute împreună cu ea. Singura persoană care a ieșit la ora 4 dimineața să vadă cum se simte a fost mama lui Matei, care mereu i-a purtat de grijă, l-a strâns în brațe și l-a lăsat să plângă pe umărul ei, șoptindu-i: "Totul va fi bine, copile, e doar o pasă proastă, știu că doare, dar așa e viața, trebuie să fii tare, ne avem doar unul pe altul de la bun început și așa va fi o perioadă, până îți vei găsi pe cineva care să te aprecieze pentru cine ești". 

Da, Matei a fost crescut doar de mama sa, pentru că bătrânul său tată și-a luat tălpășița prea devreme din cauza băuturii și a bătăilor ce i le aplica mamei sale. Rudele lui Matei sunt răspândite prin lume, în orașul său nu sunt decât una sau două care se văd foarte rar... și cam atât. Fiind și fost dependent de droguri/dealer, Matei renunțase la prieteni de câțiva ani pentru a se putea lăsa, deci singura persoană din viața lui, era mama sa. Dar să trecem peste aceste detalii.

Următoarea zi, intrând în tura de noapte, ajunge la muncă la ora 19:00 și intră pe unde lucra Maria. Trece pe lânga ea, prinvind-o cu ochii înlăcrimați, și se duce la postul sau. În decursul acelei nopți, se duce la ea și îi spune să iasă afara cu el. Voia să știe dacă într-adevar s-a terminat totul sau pur și simplu a fost o chestie de moment. Ajunsi afară, într-un loc întunecat, cu puțină lume, se uită le ea și o sărută. Maria nu a dat niciun semn că nu e de acord cu ceea ce se întamplă, ba din contra, l-a luat pe Matei în brațe și l-a strâns tare, acesta întrebând-o în acel moment "Și acum ce facem?", la care Maria nu a avut niciun răspuns, doar a oftat și a continuat să-l țină în brațe. După o scurtă perioada, cei doi reintră veseli la locurile lor de muncă, doar că Matei mai rămâne puțin pe la Maria. 

Cei doi discutaseră de o posibilă mutare a Mariei de la iubitul ei, o ajuta să își caute o chirie decentă și ar fi vrut să îi spună că a găsit niște oferte, iar când are timp, să treacă să le vadă. Doar că seara respectivă avea un final neașteptat. De nicăieri apare iubitul Mariei și se prezintă "Salut, sunt Andrei, iubitul Mariei, dar presupun că știai asta deja." Îl lovește pe Matei cu palma pe spate, ca și când l-ar fi felicitat pentru ceva anume. Maria era înspăimântată, se vedea în ochii ei, iar Matei... Matei aștepta de mult momentul ăsta, să se termine totul, să aibă povestea lui o finalizare, fie că va fi in favoarea lui sau nu. Doar că ce a urmat nu a fost deloc ceea ce s-ar fi asteptat Matei să audă. În momentul în care Andrei a luat-o la întrebări pe Maria, aceasta i-ar fi spus că Matei are o prietena de fapt și că ei sunt doar amici și o consola prietenește, într-o durere de-a ei. În momentul în care Andrei i-a spus Mariei să-și strângă lucrurile când ajunge acasă și să plece, aceasta s-a rugat de el să îi ofere timp să își găsească o chirie, că nu are unde să se ducă cu toate lucrurile, ea fiind din alt oras.


Lui Matei nu îi venea să creadă că ea nu vrea sa recunoască și că trage de Andrei să nu o dea afara, ca și când lumea ei s-ar fi prăbușit. În acel moment, Matei a realizat că într-adevar, poate are și Maria sentimente pentru el, dar mai mult ca sigur avea sentimente și pentru Andrei.

Să vi-l descriu puțin pe Andrei. Un bărbat în pragul vârstei de 30 de ani, cu un apartament achiziționat prin Prima casă, mașină la scară, Audi chiar, și un salariu lunar de cca. 3000 Ron. De 3 ori mai mult decât ce câștiga Matei. Acum, pe Matei mereu l-au pus în umbră câștigurile lui Andrei, pentru că ceea ce el îi oferea Mariei într-o zi, Matei ar fi trebuit să strângă cureaua câteva săptămâni, poate chiar o lună, ca să poată face același gest. Și nu știa ce anume ar  face Maria cu el dacă ar pleca. Dacă s-ar putea reacomoda cu o viață moderată, fără excese și cheltuieli fără rost.

Dar să revenim. În acea seara, totul s-a terminat. Maria îi spusese lui Matei că îl va suna în dimineața următoare să îi comunice decizia luată. Matei era sigur pe el și știa că pe el îl va alege. Atunci când telefonul i-a sunat dimineața, tonul pe care Maria i-a vorbit nu suna deloc a bine. "Bună, stii, am ajuns la o decizie. Am stat aseară și m-am gândit bine și mi-am dat seama că de fapt îl iubesc pe Andrei și că ar fi mai bine dacă nu ne-am mai vedea deloc, că nu vreau să mă mai influențezi cumva". După spusele acesteia, Matei și-a pierdut cumpătul, știa că Maria minte. Cum poate cineva la care nu ții să te influențeze cumva? Cum poate ea să spună că a realizat peste noapte că îl iubește pe Andrei? Minciuni, numai minciuni, dar era hotărât să îi respecte decizia de a nu se mai implica deloc.

Matei a plecat în concediu pentru 8 zile în Brașov, la niște prieteni de-ai săi, unde a încercat să se liniștească, ca să fie apt de munca în continuare. Nu a reușit, pentru că s-a pus pe fumat iarba ca să-și limpezească mintea și să poata dormi. Dar ca orice drog, te ia în funcție de starea ta de spirit, care era una bună, fiind înconjurat de amici. Toate până în a doua dimineață în Brașov, când fumând un cui și uitându-se prin telefon, a dat de poze cu Maria și filmulețe cu aceasta. Fiind fumat, starea sa de tristețe s-a amplificat exponențial, atât de mult încât și-a luat bagajele și s-a întors acasă.


Au trecut 3 săptămâni, poate o lună, timp în care Matei își revenea din ce în ce mai mult, ba chiar începuse să discute și cu alte fete. Până într-o zi, mai exact pe 14 Februarie, când știind că Maria l-a mințit când i-a spus că încă îl iubește pe Andrei, se gândea că poate nu o să îi ofere nimeni nimic de Valentine's Day, așa că i-a desenat un fluturaș, pe care i l-a lăsat pe pupitrul unde lucra aceasta. În cursul acelei zile, îi sună telefonul. Ce să vezi, era Maria. Acesta se bucură pe de o parte, dar nu voia să îi dea ei de înțeles asta, așa că raspunde, discută, glumesc și ajung să se vadă din nou la muncă.

Matei când o vede, direct încearcă să o sărute, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Ce-i drept, sentimentele sale pentru Maria au fost mereu aceleași, indiferent cât de mult l-a rănit sau cât de rău ar fi fost. Pentru Maria, totul era un șoc, ea se astepta la ceartă și cuvinte grele, nu la sărutări și vorbe dulci. Dar zilele au trecut și au ajuns din nou să se vadă pe ascuns, de data asta fără să mai petreacă timp pe la locul ei de munca. Au ajuns din nou în pat, doar că acum, Matei era hotărât să nu mai facă aceleași greșeli ca în trecut. Maria își schimbase comportamentul față de el, era mai ascultatoare, îi făcea poftele, îl intreba cum se simte, parcă se inversaseră rolurile, ba chiar i-a spus și că îl iubește.

Toate bune, până pe data de 12 Martie, când dimineața îl sună Maria:

"- Bună, dormeai?
- Da, dar spune, ce s-a întâmplat?
- Păi, mai ții minte ce nu-ți doreai tu să se întâmple?
- Să nu rămâi însărcinată cu el? 
- Nu.
- Să te ceară de soție?" 

... și se făcu liniște pentru câteva secunde, la care ea confirmă că acela era răspunsul corect. Lui Matei nu îi venea să creadă, era a doua oara când începuse să îi caute chirie și a doua oară când ea îl pune într-o situație de genul. După câteva cuvinte grele și câteva țipete, se calmează și îi propune să rămână totul ca până acum și să vadă ce se întâmplă. Maria a fost de acord, iar până astazi, situația lor rămâne neschimbată. Ea logodita, el trăind într-o incertitudine cruntă.

Sfârșit.

PARTEA I
PARTEA A II-A

Băieți sau fete?

Ca prieteni. Fiind fată, tu ce alegi? 


Eu aleg băieții, chiar dacă mi-e greu atunci când sunt într-o relație. Pentru mine, băieții sunt mai de încredere decât fetele, nu trebuie să vorbesc non-stop cu ei ca să păstrez prietenia și nu se supără din nimicuri, iar dacă fac acest lucru, îi las să se calmeze și mă caută când le-a trecut. 

Ador să am un prieten cu care oricât de mult m-aş certa, oricât de mult ne-am înjura şi oricât de mult timp n-am vorbi, atunci când am avea vreo problemă, mereu ne vom comporta ca şi cum am fi vorbit în fiecare zi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic între noi.

Dar fetele... fetele sunt rele. Fetele vor să fie mereu aprobate în ceea ce fac, iar dacă le spui că nu e bine, dacă încerci să le explici ce și cum trebuie să facă, se supără. Și țin supărarea. Nu le trece nici azi, nici mâine, nici săptămâna viitoare, nici anul viitor, nici niciodată. Dacă o fată se supără pe tine și relația de prietenie se destramă, atunci nu prea mai sunt șanse ca voi să reveniți la sentimenele de altă dată. Nașpa, nu? Am o singură fată pe care o consider prietenă și nici nu-mi trebuie mai mult! ^_^

prietenie

Totuși, nu vreau să interpreteze nimeni aiurea, articolul este scris pe baza a ceea ce am trăit și a ceea ce am mai auzit în stânga și în dreapta, însă cam așa stă treaba cu fetele și băieții într-o prietenie. "Da, da, dar prietenie între un băiat și o fată nu există". Băi, eu zic că există. Și totuși, dacă se transformă în iubire, totul este excelent, că de la asta pornește o relație - prima oară sunteți prieteni.

Eh, însă cam toți ne raportăm la partea negativă a acestei relații de prietenie: îndrăgostirea doar a unei părți de cealaltă, sentimentele nefiind împărtășite. Bun. În primul rând, nu s-au terminat nici băieții, dar nici fetele. În al doilea rând, trebuie să fiți conștienți că între voi nu este decât o relație de prietenie! Este adevărat, o să suferiți oleac', dar o să treacă, iar tot răul spre bine!  

Am avut și eu o astfel de experiență. A fost nașpa pe moment, nu am mai vorbit vreo lună, însă am supraviețuit și am reluat relația de prietenie. D-asta îmi plac mie băieții. ^_^ Chiar dacă nu mai vorbim prea des, stiu că dacă l-aș suna la trei dimineața, mi-ar răspunde și am vorbi o grămadă.

Iubire? De ce?!

   Iubire? Nu, mulțumesc. Iubirea m-a secat de toate puterile, m-a distrus, m-a făcut să mă înjosesc în fața celui pe care îl iubesc, m-a doborât! Uneori stau și mă gândesc că probabil mi-ar fi fost mai ușor dacă aș fi fost o pițipoancă, materialistă, o fată care să nu investească sentimente și căreia să nu îi pese dacă s-a despărțit de iubit. Dar eu nu pot fi așa nici dacă aș vrea. Și nu știu ce e mai rău: să fii materialistă într-o lume în care toți își bat joc de tine sau să fii sinceră, să iubești și să suferi?!

    Trăim într-o lume în care nici de iubire nu mai poți fi sigur, persoana de lângă tine se joacă cu bunăvoința ta, cu inima ta, fără ca tu măcar să îți dai seama. Falsitatea în relație vine și din partea bărbaților băieților, nu doar din partea femeilor fetelor. Ce găsiți așa satisfacție în a vă bate joc de cineva? Cu ce vă ajută bătaia asta de joc? Vă hrănește egoul masculin, sau ce?! Nu vă înțeleg logica asta de toată jena și nu am crezut vreodată că voi da peste un atfel de băiat. Sper că a fost primul și ultimul!

    Într-un articol anterior, spuneam că nu pot vedea nimic pozitiv în lumea din jurul meu. Din păcate, la capitolul oameni stau altfel. Sunt genul de persoană care mereu vede doar ceea ce e bun în persoanele apropiate și care mereu va căuta să scoată tot ce e mai bun din ele. Totuși, unele nu merită asta și îmi dau seama mult prea târziu, după ce au profitat destul de dorința mea de a-i face pe ceilalți să evolueze și de dorința mea de a-i învăța pe alții tot ce știu.

    Suntem toți în căutarea iubirii, dar alegem, de cele mai multe ori, să dăm cu piciorul atunci când o găsim. Vă puteți imagina o lume în care am putea vedea sufletele celorlalți? Să alegem persoanele după suflet, să știm când ne mint și când sunt sincere... Ar fi perfect, nu? Dar, din păcate, acea lume nu există. Noi trăim într-o lume în care dezamăgirea, minciuna și înșelatul sunt la ordinea zilei. Toți fac cel puțin unul din aceste lucruri. Să ai încredere în oameni? Pentru ce!? Oricum, la un moment dat, tot te vor dezamăgi.

iubire

    Mă urăsc că am avut încredere în el, mă urăsc că i-am încredințat inima și că l-am lăsat să aibă grijă de ea... nu a avut, mai rău i-a făcut. Atâtea planuri, promisiuni, momente... s-au dus... L-am crezut când îmi spunea că nu va pleca de lângă mine, când îmi spunea că mă iubește, m-am lăsat pe mâinile lui, l-am lăsat să mă învețe să iubesc din nou, să mă învețe să am încredere... degeaba! M-a rănit, mi-a rupt inima în și mai multe bucățele decât a fost înainte. Alături de el, ea se vindeca treptat, treptat... dar a plecat. M-a lăsat și mai tristă decât am fost până să-l cunosc, m-a lăsat să mă descurc singură. Și-a făcut treaba și nu l-a mai interesat de mine. După relația de trei ani pe care am avut-o, mi-am promis, la fel cum am făcut și de data asta, că îmi voi bate joc, că nu mă va mai interesa nimic. Nu am putut să îl rănesc, deși nu simțeam nimic pentru el, nu am putut mă joc cu el și cu sentimentele lui, așa cum îmi propusesem, de fapt. De ce nu ai văzut lucrul ăsta, suflete? De ce!? 
   Până și eu m-am săturat să tot scriu despre el, despre iubire, despre suferință. Mă urăsc și pentru asta, că încă mă mai gândesc la el, după tot ce a făcut, că nu sunt în stare să șterg amintirile cu el din mintea mea, că nu mi-l pot scoate din inimă... Oricât de mult aș încerca și oricât de mult mi-aș impune... tot nu reușesc acest lucru. MĂ URĂSC! Nu era mai bine când nu știam ce e aia iubire? Atunci când vedeam un băiat și ziceam instantaneu "Ewwww, băieți!". Mi-e dor de perioada aia... 

Facebook page: deyush

În încheiere, vă las cu următoarea melodie. Enjoy!

Arhivă

Popular Post

deyush. Un produs Blogger.

- Copyright © deyush. -Metrominimalist- Powered by Blogger - Designed by Johanes Djogan -